Din volumele Proiect de mitologie (1981) și Cortina (1983)

Există o constrângere a concretului... o neconcordanţă între timpul nostru lăuntric şi cel accelerat-social. Poeta îşi acceptă condiţia cu un fel de austeritate, cu un fel de nobilă încrâncenare.” – Dan Cristea

Obiectivitatea ostentativă, nervoasă cu care e alcătuit tabloul antiidilic al vieţii casnice echivalează cu un program de emancipare. Dincolo de deplorabila «felie de viaţă», întrezărim un temperament şi o atitudine. – Gheorghe Grigurcu

Viziunea poetei este înţelegătoare, de o cruzime indirectă, dacă pot spune aşa, căci niciodată observaţia nu e alterată de aprecieri şi judecăţi.

În sordid ca şi în stupid, în derizoriu, ochiul remarcă «valoarea». Mitologiile Ioanei Ieronim nu fac în fond altceva decât să valorifice comunul şi derizoriul, cu alte cuvinte, să le identifice sensul, care nouă ne scapă, raţiunea lor internă de a fi. – Nicolae Manolescu

În Proiect de Mitologie mortificarea societăţii româneşti este descrisă, în mod paradoxal, cu însufleţire, cu un patos al înregistrării unei realităţi care altfel ar rămâne necunoscută generaţiilor viitoare... Poeta se interesează exclusiv de suprafaţa lucrurilor. Este – după cum singură mărturiseşte  – ‘un exerciţiu de umilinţă şi răbdare, o strădanie de a sluji lumea în realitatea ei aparentă, în vreme ce oricum eram pierduţi printre minciuni şi aparenţe manipulatoare’. – Alex Ștefănescu

din volumele Poeme (1986) și Luni dimineaţa (1987)

Liternet, 2006

Poezia Ioanei Ieronim e una a bejeniei postmoderne, a globalizării cu graniţe deschise, care-şi duce eroii de pe un continent pe altul, dintr-o limbă într-alta, dintr-o literatură în alta… Aici, poezia nu e o artă a eu-lui, ci a Celuilalt. Scrisul Ioanei Ieronim ascultă de impulsurile exteriorităţii, de viaţa care se zbate în afară, o viaţă populată de călătorii transcontinentale, de avioane şi căi ferate, de e-mail şi supermarketuri. Dar şi de amintirea satului natal, a acelor sate natale reale şi posibile, care palpită şi respiră pe sub anii aşternuţi din copilărie.

De ce Silabe omnivore? Sunt silabe (auto)devoratoare, care cuprind şi regurgitează o realitate agresivă, pe care astfel o îmblânzesc. O cuminţesc, o dumiresc, îi amuţesc urletele şi zbuciumele. – Iulia Popovici

(Lavinia și fetele ei)

Ediția 2020

Este o carte despre instalarea comunismului într-un sat din Ardeal : nici «faldul cel mai adânc al Carpaților», cel plin de ecourile Europei, nici Cetatea, nici cumințenia temeinică a muncii nu i-au putut apăra pe oameni, români sau sași, de noua orientare devastatoare.

O carte despre copilăria paradoxală petrecută în asemenea vremuri nepotrivite copilăriei, când începuse, după război, «marea derivă». Copilărie în care dăinuie miracolul luminos al unui Început - și care în același timp cunoaște nu doar teroarea basmelor cu zmei, ci și Teroarea istoriei, mută, reală, otrăvitoare.

Cartea este și o mărturi nostalgică despre comunitatea sașilor din Ardeal – cei pe care vicisitudinele vieții aici, la marginea Europei, nu i-au speriat vreme de opt veacuri, dar câteva decenii de ocupație comunistă au reușit aproape să-i distrugă : una din marile pierderi ale istoriei noastre recent. (I.I.)

“Când strugurii se prefac în vin” este un poem amplu prin coerenţa sa internă, tematică şi vizionară. În poezia Ioanei Ieronim, chiar şi în zonele ei cele mai sensibile sau diafane, se simte muchia tăioasă care separă un adevăr de reversul său… ruptura dintre fiinţă şi manifestarea ei prin cuvânt. -- Șerban Axinte

Volumul are acea vitalitate a fructului implinit, a rodului, vitalitatea așezată, implozivă, pe care titlul volumului o sugerează atât de simplu și sugestiv. Este nu atât vremea culesului, cât vremea așezării, a degustării în tihnă.  – Raluca Dună

Poet original și la maturitate (acea maturitate artistică a opțiunilor și registrelor diferite), Ioana Ieronim face un balans între temele „vechi” ale poeziei și lumea de azi. Dintre formatele poetice pe care le folosește creativ Ioana Ieronim în volumul de faţă, acela al rezonanţei mitice necăutate și obţinute fără ostentaţie simbolică, îmi place cel mai mult… Majoritatea poeziilor din carte pot fi citite in mai multe chei de lectura. Ele îi vor plăcea cititorului și îl vor provoca pe hermeneutul de profesie... “Când strugurii se prefac in vin” e cartea unui poet foarte viu, mobil și impredictibil, extrem de original. – Daniel Cristea Enache

Intră în joc variate mijloace expresive… pentru a încerca să traducă uimirea, exuberanța, apropierea și distanța, multiplicitatea stării de comunicare cu o ființă iubită… Versurile sunt scrise în intenția de a descifra, de la ludic la grav, ceea ce rămâne, în cele din urmă, indescifrabil. – Stelian Țurlea

O sinteză lirică rafinată între cosmopolitismul global și rădăcinile locale… Ioana Ieronim reformulează, cu grație, lirismul poeziei moderne pe (mereu) alte coordonate ale sensibilității contemporane,de la rugăciune la parabolă existențială la poezia socială sau sentimentală, de la confesiunea nostalgică la caligrafia reflexiv-enigmatică. Poemele sale sunt, în același timp, de aici și de pretutindeni. -- Paul Cernat

Bruiajul  stărilor de spirit luminoase, anunţat chiar din titlul cărţii apare acum mai violent decât oricând… Esteticul cedează aici expresivităţii evenimentului real, concret,  câştigată – ca în muzeele cu obiecte ready made şi Pop-Art, prin prin (re)încadrare, prin  transferul în spaţiul simbolic în sine al paginii de poem, într-o înrămare semnificativă.

O carte de poezie autentică, de un  dramatism comprimat, care lasă întredeschisă poarta spre o zare ce luminează încă. – Ion Pop