Pe munte

Versanți de piatră
luna și soarele – deopotrivă de palide
la ora înaltei dimineți

luna alături de soare, doar un braț le desparte
pe cerul aprins de iubirea interzisă
din colind

piatră până la cer
și calea lactee
între ele
mireasma brâielor de mure târzii.

În acest loc cuvintele cele mai simple
au întors uneori din calea fără întoarcere
pe cei prea plăpânzi la-nceput de viață
pe cei plăpânzi
fiindcă prea mult au trăit.

Tu de câte ori ai urcat muntele
scribule,
de câte ori ți-ai făcut datoria
cu adevărat ?

Cum să scrii un poem într-o vale din Pirinei ?

Prietenilor catalani

cum ai putea găsi atâtea cuvinte
câte suflete are vântul
câte foșnete are pasărea-n zori și pe-nnoptat ?

cum să găsești dintr-odată cuvinte pentru
câte feluri există de a purta poverile-n spate
sunt copii ? sunt cartofi ? sunt părinți ?

În câte feluri izbesc zmeiele pământul – de la
violent la moderat… ?

cum să scrii un poem în această
lume de piatră și soare, ființe frunzișuri
unde toate s-au spus clipă de clipă se spun
în cheia deplinătății divine ?

Cum să scrii un poem ? Îl vei scrie
la loc strâmt
după ce-ai închis toate ferestrele
afară, poate, de una