Aplaudați în sala acesta, spune ghida
și noi, vizitatorii, aplaudăm. Ciudată senzație, aplauze la comandă
cum era aplaudat el

Aplaudăm aici, în palatul lui de proporții smintite aplauzele sună ciudat
ca un rest de ofrandă pentru cel mărunt și nebun, care se hrănea cu aplauze
fie și conservate pe bandă, transmise în buclă.

Aplaudăm o stafie suntem o mână de oameni din mai multe țări
aplauzele timide reverberează, parcă am fi cel puțin o mie.
În Casa Poporului, iată, n-ar mai fi fost nevoie de aplauzele înregistrate
în Sala de Concerte Radio.

Acustica a fost anume ticluită, spun alții, pentru ca el să fie auzit
de pretutindeni: când bătea el o dată din palme
să-i dea toată țara ascultare.

Facem probă de aplauze. Pereții
ne întorc sunetul înzecit dintr-o altă lume.
Atingerea palmelor degajă ecouri spectrale întrebări.
Gust de otravă.

Aplaudăm în glumă. Și gluma jenează.
Ne așterne un zâmbet strâmb pe față.