Asamblat de Ioana Ieronim


CASA POPORULUI:
Mai mare decât Marea Piramidă din Giza.
Cea mai mare clădire administrativă după Pentagon.
Cea mai masivă după Templul Șarpelui cu Pene din Teotihuan.
De 7 ori cât Versailles.
Cea mai grea clădire din lume.
Anual se scufundă 6 mm.

Volum: 2.550.000 m3.
Înălțime: 92 m sub pământ; 86 m deasupra.

Ocupă, cu ambianța, peste 7 km2 din oraș: suprafața Veneției.

Cea mai scumpă clădire administrativă din lume.
Estimare în 2006: 4 miliarde dolari. Costurile reale nu se pot stabili.

Magnatul media Rupert Murdoch vrea să cumpere Casa Poporului, în 1990.
Oferă 1 miliard de dolari. Refuzat.

Japonezii oferă mai mult. Refuzați. Nu ne vindeam țara.
S-a propus transformarea clădirii în cel mai mare cazinou european, parc
Tematic Dracula, muzeu al comunismului, mall. N-a fost.

Senatul, Camera Deputaților, Muzeul de Artă Contemporană, Curtea Constituțională, Centrul Internațional de Conferințe, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, tot ce funcționează aici utilizează abia 30% din clădire.

Construcția nu este încă finalizată (A.D. 2016).

Încălzirea și electricitatea costă mai bine de 6 milioane dolari pe an: cât un oraș. Cifra nu include celelalte cheltuieli de întreținere.
Cel puțin 1000 de oameni asigură curățenia zilnic.

Zoom in: dacă o clanță, stil baroc, trebuie înlocuită, ea costă azi 1.000 euro.

CASA POPORULUI ARE:
1100 încăperi. Finisate și folosite, cca 400. 12 etaje deasupra pământului.
8 niveluri dedesubt, inclusiv bunker anti-atomic.
20 km tuneluri subterane, multiple linii de fugă.

O linie de fugă sus: deschizând luminatorul din sticlă și bronz aurit, un elicopter poate ateriza și decola din Sala Unirii.
Sala Unirii: 2.200 m2. 16 m înălțime.

Acustica: bună conducătoare de aplauze.
Se fac demonstrații cu grupurile de vizitatori. Merită experiența.

3.500 tone cristal, în cele 2.800 de candelabre. Toate lucrate la fabrica de sticlă din Mediaș (înființată 1922, definitiv închisă 2015).

Zoom in: unul dintre candelabrele mari: 9 m diametru, 5 t, 1000 becuri.

700.000 tone oțel și bronz (uși, candelabre, capiteluri).
100 kg folii de aur.
Aproape 1 milion m3 lemn – nuc, stejar, cireș, ulm, sicomor.
3.500 m2 piele.
220.000 m2 de covoare din lână, unele țesute direct în sălile uriașe ale noii construcții. Lucrate de fabrica din Cisnădie (înființată 1874, închisă definitiv 2010).

Zoom in: un covor de peste 1.000 m2, greutate 3 t, poate fi manevrat doar cu o echipă de 35 de oameni.

Enorme cantități de draperii din catifea, brocart, împodobite cu fir de aur și argint. Unele au fost lucrate la Mănăstirile Agapia și Văratec.

Zoom in: draperii de 15 m lungime și 250 kg.

Excepție la materialele românești:
anumite uși la Sala Brătianu sunt un dar din partea tiranului african Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga, cel care, în țara lui, și-a construit un „Versailles al Junglei”.

Clădirea este proiectată să reziste la cutremure de până la 9 grade Richter. Bunkerul rezistă la atacuri succesive cu 2 bombe atomice și rachete…

Pentru a împlini visul Primului Arhitect al Țării, au lucrat: între 20.000 și 100.000, în 3 schimburi;
700 arhitecți, proiectanți, ingineri;
un milion jumătate de muncitori în fabrică, „voluntari”, militari (care nu erau la strâns recolta);

47 macarale cu braț de 80 m. Peste jumătate au rămas captive între ziduri și au fost extrase în bucăți.
Vizitele cuplului prezidențial la șantier: peste 400.
De obicei sâmbăta. Dar și pe neanunțate. Ce nu le era pe plac celor doi, se demola și se reclădea până sâmbăta următoare. Un exemplu: marea scară de marmură, pe care urma să descindă Ceaușescu, scund de statură, în întâmpinarea oaspeților, a fost dărâmată și construită de 7 ori, ca să fi după gustul și pasul lui.

Numeroase accidente de muncă. Nu lipsesc legendele. Morți: 27, 3.000, 20.000…

DEMOLAREA celor 7 km2 din orașul vechi a început în 1982.
Au fost rase de pe fața pământului: Arhivele Naționale, Muzeul militar central, Spitalul Brâncovenesc, alte spitale, școli, Institutul de Educație Fizică și Sport, Opereta, Institutul Medico-Legal „Mina Minovici”. Hala de secol XIX, din metal și sticlă, a Pieței Mari. 37 fabrici și ateliere, 20 de biserici ortodoxe, 3 biserici protestante, sinagogi (unele transformate până la nerecunoaștere); 8 biserici translatate în spatele blocurilor. Stadionul Republicii devine garaj și depozite. Dealul Arsenalului e nivelat sub noua construcție.

Au pierit vecinătăți, grădini, monumente, străzi.

Zeci de mii de case demolate și familii dislocate. S-a murit de durerea pierderii propriei case. Au fost sinucideri. S-a murit pe șantierele demolării și ale construcției. Cifrele rămân incerte.

BREAKING NEWS
Proprietatea intelectuală asupra imaginii Casei Poporului a fost reținută de arhitecta Anca Petrescu. Ea, care a stat în fruntea sutelor de arhitecți truditori la monument, a avut grijă să se înregistreze ca autor. Moștenitorii își cer dreptul. Orice imagine a clădirii se taxează la urmași. Cu această ocazie aflăm: Casa Poporului, actualmente Palatul Parlamentului, nu este, legal, proprietatea nimănui. Se caută o formulă.

Februarie 2016