ascultă

în scuar se topeşte zăpada

mari forme albe încălzind sub pântec ţărâna

curând vor trece escadrile iar

lăsând în spaţiu cochilii fantastice de sunet

o, cum se aude-n puterea nopţii 

plutirea lor pânditoare

prin oceane de aer crud primăvăratic

undeva pe pământ

dorm nomazi sub coviltire

în bucătăria albă fără amintiri 

se petrec minunile unui vechi poem

dragoni şi domniţe delfini înţelepţi

nespuse trupuri ale ispitei păduri de foc

grădini înşelătoare

când te gândeşti ce tânăr a murit şi poetul ăsta

iar la vremea lui câte războaie a luptat

câte cetăţi a umplut de larmă

cât de mulţi copii a avut el şi câini de vânătoare

şi cuvinte magice pe buze şi chipuri dumnezeieşti în suflet

ţi-ar veni a crede, văzându-i graţioasa miniatură?

(dar mâine trebuie să duci cartea la bibliotecă, taci şi citeşte

de ce n-ai citit pân-acum?)

În scuar se topeşte zăpada