doar el goneşte câinii de la gunoaie

împarte cu ei bucăţile folositoare
de gros ce e îmbrăcat pe ger
de la distanţă zici că-i un robot

porneşte în zori se fereşte de lumea grăbită
cu faţa lui căruntă e aproape invizibil

câinii îl urmăresc se ţin pe-aproape
fiindcă tot el omul scurmă mai bine până la fundul gheenei
aduce la lumină mulţimi de oase şi bunătăţi alege ce-i face lui trebuinţă
îşi umple traistele pune deoparte codri de pâine felii uscate de cozonac
mere putrede coji de portocală

aşa creşte – în mahalaua lui înconjurată de blocuri –
cinci porci în fiecare an, de-ajung mari ca bivolii
şi-i e frică să nu-i dea jos casa măruntă peticită cu tablă şi carton.

la Crăciun îi vinde şi dă banii Feciorului să-şi ia covoare argintărie
jilţuri cioplite
ce-o vrea el, că e domn mare – ori nevastă-sa, cum e ea gingaşă
în rochiile ei de mătase catifea numai flori şi ape