La capătul zilei, apele mult scăzute abia ajung la gleznă
maşini trec somnoroase, oameni forfotesc în fagurii clădirii

cerul împărătesc din crepuscul peste
neamurile sărace, supravieţuitoarele câmpiei

reazem cartea grea de pervaz, o deschid
precum un uric într-o miniatură

şi ochii nu îmi ajung să citesc
citesc prin aer aprins
citesc din mai multe vieţi din toată făptura

da, la capătul zilei pot trece prin undele mici
spre tine
în paginile Sonetelor lui Orfeu avem întâlnire

din goana lumii mâna desmănuşată ne trage
în rămurişul templului de cuvinte