Vino în cetatea mea din Carpați
să mâncăm inima florilor și frunzele bune
cum le știam de copii

vino în cuibul cald, părăsit al cetății
să lovim pe întuneric pietrele
făcătoare de scântei

să ne strigăm pe nume și din Poarta Mare
ecoul să ne întoarcă vorbele îngemănat

tu să-mi spui despre întemeiere
despre asedii și războaie, turci și tătari,
întâmplările celor care au fost de față,
povestite din tată în fiu

vino să descoperim
dâre de păcură, urme de berbece pe zid
iar la temelii - scoici mătăsoase
de când lanțul muntos nu se născuse
și era adânc de mare.

Vino la cetatea mea din Carpați
să ne rostogolim în iarba dulce
până jos, la hățișul sălbatic de trandafiri
pe care Frumoasa din Pădurea Adormită
l-a revărsat peste ziduri
la plecare.