Lună trece peste vârfuri
de zgârie-nori, o vezi?
sparge ici-colo pântecul întunecat
al mumei cerești, cu ugerul ei plin de gheață

Legați, fiecare, de smartphone, trecătorii
ca semințele în păstaie, înfășați în haine de puf
în șaluri de lână din Anzi și Nepal,
ocolesc sacii de gunoi ai zilei – grămezile
cât statul de om

fum se înalță din zgârie-nori, steaguri pe cerul
de cenușă
la fel ca în satele scunde de demult
departe