Cineva la etaj scutură aşternutul

o cămaşă de noapte planează 

caută drumul cu braţele

atinge pământul o clipă, se ridică 

...s-a oprit 

pe gura ruginită de apă

la scara blocului

un băiat străveziu 

îşi repară bicicleta

o femeie târâie picioarele în papucii bărbăteşti,

duce-n spate crosnia de lemne: din crengile umede 

printre sfori izbucneşte un ram înflorit

în fagurele cenuşiu neterminat bărbaţi cercetează muchiile 

pipăie antenele boante pe care 

noaptea nevăzut creşte betonul 

prin şantier unul abia venit, în salopeta plină de var

împinge la roaba goală 

cântă o doină barbară de dragoste