Dar tu cine ești, care ți-e numele
altul decât cel pe care-l rostesc și în somn
unde nu e amintirea lumilor pe care le-ai întemeiat
ori le vei mai întemeia

Ce e ascuns sub numele pe care-l șoptesc
cu o foame mult mai bătrână ca noi
cu o sete prea nouă ca să-și fi găsit cuvintele

Ce ești tu, domn peste mai multe vieți
labirintul zilelor îmi arată mereu un altul
de câte ori deschid ochii.

Doar cuvintele mele întreabă, nu eu

nu eu care aud cu întreaga ființă
simt cu auzul, gust, ating, suspend peisaje
care au lunecat dincolo de orizont.

Pod peste apă
și păienjeniș peste hău
bucuria
adăugată la bucurie

răspunsul, poate, salvator
la ghicitoare
când va fi timpul