Priveşti lumea din prag
cu ochii acoperiţi de cea de-a treia pleoapă
a păsării, transparentă.

Găseşti în oameni ceea ce despre sine
ei singuri nu ştiu,
le porţi crucea şi binecuvântarea
le trăiești viața mai deplin.

Oprești clipa în cuvinte bătrâne ca pietrele,
tăioase ca un ultimatum
proaspete cum sunt rănile sângerând live.

Ce metru îţi va măsura vârsta
între singurătatea scrisului
ca Euripide în peşteră
şi viaţa însăşi – lacomă, risipitoare
în mişcare liberă inerţială ?

Ce cântar îţi măsoară vârsta ţie
vindecător rănit?

Tu
cel fără de vârstă
care a scris.