Întuneric subţire spre dimineaţă
valuri lungi cutreieră întinderea de grâu

primele raze ating macii
petalele translucide.

Eu lipită de geamul trenului în câmp
văd cernerea luminii prin capilare vegetale
macii, flăcăra lor care a ars peste noapte
când nu s-a văzut.

Privesc hipnotic macii cum ard în marea de grâu
verdele crud electrizat
privesc şi nu pot să nu te invent
din aerul neînceput.

Este ceva în câmpul de grâu şi maci
an după an

ceva
cineva
care nu poate să nu ne invente pe noi