Dorești să-ți încălzesc mâinile la sân
cum făceau cândva țărăncile
când le veneau copiii din nămeți
cu mâinile înghețate?

Asta ceri, să-ți dau adăpost fiindcă ți-e frig,
să-ți las fața lipită de a mea, cum stai
în această clipă, să-ntipăresc
pe pielea mea fierbinte chipul tău
ca să nu te pierzi
în curgerea de nisipuri?

Ce dorești oare ce doreai, spune, spune
pe când luna dădea să apună iar tu
strâns împletit și tot mai strâns în clipa
de mine întrupată, ușor ca o rază,
greu ca pământul te cuibăreai febril
să te cuprind cu totul
pe tine tot în trupul meu materie maică
matcă

și să te-aduc din nou pe lume?