Fum abur alcool haine ude oameni la mese zăngănit văsărie mirosuri 

se revarsă de după perdea, varză prăjanie afumătură.
Afară e zloată. Prin fereastra tăiată în placaj se vede burniţa

Obsesiile îşi urmează cursul pe şine înzăpezite
: măşti moi peste înceata mişcare interioară

Într-un colţ e unul prăvălit. Încearcă să-şi ia de pe jos bucata de carne
s-o vâre la loc în plasă. Carnea îi scapă din mâini, iar o întinde pe linoleumul înnoroiat. Din punga de plastic i se desface pe genunchi
o coloană vertebrală de vită: luciul osului gol, curat.
Fără nădejde, omul chicoteşte.
Adoarme ca un prunc.

“...eşti fată sau fecior fată sau fecior? întreabă ciobanu’ atuncişa” repeta careva bancul zilei “Da’ de ce întrebi?” “Ha-ha, de ce...” râd toţi nebuneşte – “WHY?!”

Printre ei trece fata încărcată, bluza de bumbac i se întinde pe burtă. Bufneşte deodată pe masa dublă multele halbe de bere din mâini . Intr-o parte, mai la-ntuneric, unul scoate cuvintele cum ies peştii morţi pe apă – ceva despre femeie când vrea ea când nu vrea, lucru sfânt. Şi deodată aruncă vecinului rachiul în ochi şi-l întreabă de-ăia şapte lei de la şantier, de recuperare

Fata îşi înfige degetele în gura paharelor şi pleacă legănat pe tocurile pantofilor scumpi de bal. “Se-ncinsese cuptorul şi când a explodat” vorbeşte oarecine plângând răguşit “prietenul meu de-o viaţă” fata apăruse iar printre ei “nici n-au ars cu toţii da-nghiţeau flăcări şi respirau flăcări. Aerul luase foc şi p-ormă s-a topit carnea într-înşii”

Fata aprinde becul atârnat într-un fir
culege din zoaie bancnota lăsată de un client
şterge masa, folia de plastic verde tocită