îţi va spune că fără îndoială implicit şi de la sine înţeles

lumea merge mereu înainte
pe o spirală ascendentă.
Îl cheamă Nelu Năstase, filosof

are toate explicaţiile la degetul mic
întreaga lui fiinţă inspiră
mulţumire sănătate forţă
buzele şi obrajii-i lucesc neîntrerupt de grăsimile
ultimului festin, de cărnurile turmelor de porci care
i-au împlinit făptura

el nu uită totuşi complexitatea existenţei,
ar putea să mute singur din loc şi un car plin,
darămite nişte confraţi anemici de îndoială
visători
minaţi poate de sechele istorice

în clipe de rară gingăşie sufletească
povesteşte cum îl legăna mama lui
ţăranca sărmană
cu tălpile goale crăpate
din mâini torcând noapte de noapte
împroaşcă stropi fini de salivă la litera “p”:
a ţine piept, a avea pondere, a cădea pradă -
mecanismul hipnotic al celor
doi paşi înapoi
cu ochii spre viitor

cămaşa desfăcută pe burtă asudată larg sub braţ
răspândeşte o subţire mireasmă de spray

profesorul îşi trece peste frunte palma lată
ghiulul fulgeră scurt în lumină
– rentabilă vocaţia asta a filosofiei