(1887 - 1914)

Frunzișul roșu al chitarelor

În frunze roșii de chitare
Peste gardul cu floarea soarelui
Flutură pletele fetei bălaie.
Prin nori călătorește un car de aur.

Tăcuți în umbra pământie odihnesc
Bătrânii, îmbrățișați prostește.
Cei cuminți cântă dulci vecernii
Muște zumzăie-n aburul galben.

Femei încă spală rufe la râu.
Rufele puse pe frânghii se umflă.
Fata care de mult îmi place
Se-apropie iar în lumina scăzută.

Din cerul cald vrăbii vin în picaj
Spre găuri verzi pline de putregaiuri.
Nălucește plăcut înfometatului
Miros de pâine, mirodenii picante.