Meridiane de aprilie 2020

Oi, câini și pui țin de urât poetului în Țara Galilor
la răscruce de timp

o lalea mi-a răsărit din senin în poartă, violete înfloresc
printre pietre, zoom-in, pe un petec de pământ
în mijlocul orașului american pustiu
suspendat
așteptând
așteptând ce e mai rău – și orizontul necunoscut
după.

Pașii nu ne pot duce departe la vremea asta: privirea
poate: când se-nalță luna nouă, atinge-ți fruntea
și atinge fruntea aproapelui cu inelul de aur
pentru noroc, primenirea vieții
cum făceau din bătrâni

Când răsare luna nouă
cei dragi de departe vor simți pe frunte
atingerea inelului tău

Ars poetica

Poesie pentru când
eşti miop eşti obosit eşti
tocit până la urzeală

scrisă cu bidineaua pe zid

vizibilă şi pe întuneric

aşteptând să crească
undeva cândva
generaţia spontanee a nuanţelor

Fata la fereastră

Edvard Munch

De o sută de ani și mai bine
ea stă în fața geamului înalt arcuit

luna se revarsă asupră-i din înalt,
o cuprinde în șuvoiul de raze

picioarele goale i se afundă
în țesătura luminoasă ce inundă
podeaua.

La fereastră, privind, fata pășește
în torentul vertical

cămașa o flacără albă

și chemarea tăcută:
vin
trec râul luminii

către tine

Opt

Se spune că 8 e semnul infinitului
dansul lui O când pe sine se oglindește

clepsidră, ceas solar cu aripa de umbră
octo otto osem opt
semnul înscris pe pielea albă
labirint vibratil dedesupt
veghe pe banda Möbius înnodată
în jurul tandrei noastre
somnii seminții.

Se spune că 8  este
semnul infinitului, lentila dublă
de privit în același timp dinlăuntru
și din afară

din corpul ce ni s-a dat
dublat de lumină