(1876 - 1933)

Când eram copil

Când eram copil îmi plăcea să urc dealul,
Să m-așez în ierburile răcoroase,
Privind cum oile grele de lână se strecoară
Prin rădăcini noduroase și ciulini plini de soare.

Mintea copilărească-mi zbura peste timp,
Mă ducea undeva printre ierburi siciliene,
Sorbeam, în pace, briza insulelor de departe
Unde-asemenea mie fetele visau primăvara …

Mă credeam copilul ales de soartă
Să cerceteze lumea, să-i iscodească tainele,
Am scrutat cu pasiune înfățișarea pădurii
Și astrelor, le-am descifrat semnele.

Culori suave în care sufletu-și află hrana!
Mai târziu, când dorințele au spart echilibrul,
De multe ori mi-am dorit seninătatea aceea
A copilului meditând, pe când turma paște
Din pornirea ei liberă, plină de agerime
Și fruntea oilor se-apropie de pământul înverzit

Imprimând conturul sărutului, al îmbrățișării.