Ţara Galileii

Corpul pierdut în odăjdii negre ca într-un sarcofag
capul strâns în basmaua albă
doar faţa ta se vede, un val de lumină tânără
extatic

totul e voce
e acest glas care pe tine te-a ales
să preschimbi totul în iubire,
să schimbi pământul pietros al ţării tale în undă,
tăişul armei în pulberi aurii
purtate în lume de poporul albinelor

iubire iubire dizolvantă iubire
în vocea ta dezlegată de trup
alergând peste câmpul soarelui la apus

Muntele Tabor în depărtări abia o respirare
peşteri reverberează în adânc.

Veşmântul negru, baticul alb strâns înfăşurat
faţa ta, val tânăr de lumină

vorbeşti
şi vocalele tale sunt rostogolite de înger

vorbeşti şi consoanele tale sunt flăcări subţiri verticale

vorbeşti
învingi