Română (România) . 
English (UK) . Silabe omnivore
Liternet, 2006
Poezia Ioanei Ieronim e una a bejeniei postmoderne, a globalizării cu graniţe deschise, care-şi duce eroii de pe un continent pe altul, dintr-o limbă într-alta, dintr-o literatură în alta… Aici, poezia nu e o artă a eu-lui, ci a Celuilalt. Scrisul Ioanei Ieronim ascultă de impulsurile exteriorităţii, de viaţa care se zbate în afară, o viaţă populată de călătorii transcontinentale, de avioane şi căi ferate, de e-mail şi supermarketuri. Dar şi de amintirea satului natal, a acelor sate natale reale şi posibile, care palpită şi respiră pe sub anii aşternuţi din copilărie.
De ce Silabe omnivore? Sunt silabe (auto)devoratoare, care cuprind şi regurgitează o realitate agresivă, pe care astfel o îmblânzesc. O cuminţesc, o dumiresc, îi amuţesc urletele şi zbuciumele. – Iulia Popovici
A fi citit
Iei cartea în mâini o deschizi o apropii de faţă
desfaci palma dreaptă în jurul primei pagini
citeşti
pătrunzi tot mai adânc în haloul insulei zburătoare
uitând propria viaţă
mai degrabă invoci peisajele existenţei tale
eşti martor în rezonanţă
rezonezi raţionezi treci mai departe
atingi următoarea foaie
te opreşti
intens
privirea lunecă apoi mai departe
călătoreşte pe picioare de păianjen
Fievre y candor
Poetei Fiona Sampson
inima ghioc
inima clepsidă
el corason del tiempo
nu mai ştiu care jumătate adăpostea un secret
pe care nu-l vom putea rosti, oricât de periculos
ne-am apleca peste fereastra limbii materne
întrebându-ne: ce spun ei? Există asemănare?
Ascultă: Nada Nada
Fievre y candor
textura aspră a candorii, senzuală
conţine mai degrabă contrariul
sau, cum zicea Munch
calea de la Paradis la Infern
e o singură trăsătură
peste pânza rănită.
Bucureşti-Belgrad, peisaj de mai
Dunăre multa Dunăre
care vede totul
vede
a văzut
spală memoria întregii Europe.
Şinele de fier cu luciu de sabie
şi rosturi muiate în catran
calea ferată care vede totul
a văzut.
Poem călător
Lui Ernest
Aşa am să trimit poemul la tine
desculţ încărcat la refuz cu încuietoarea ruptă
după ce-a aşteptat în aeroport la Amsterdam
Frankfurt Budapesta Milano
după ce-a pipăit marginile continentului
aducând lopeţi de amintiri
Poetă din Tam’ra
Ţara Galileii
Corpul pierdut în odăjdii negre ca într-un sarcofag
capul strâns în basmaua albă
doar faţa ta se vede, un val de lumină tânără
extatic
totul e voce
e acest glas care pe tine te-a ales
să preschimbi totul în iubire,
să schimbi pământul pietros al ţării tale în undă,
tăişul armei în pulberi aurii
purtate în lume de poporul albinelor