Iei cartea în mâini o deschizi o apropii de faţă
desfaci palma dreaptă în jurul primei pagini
citeşti
pătrunzi tot mai adânc în haloul insulei zburătoare
uitând propria viaţă

mai degrabă invoci peisajele existenţei tale
eşti martor în rezonanţă
rezonezi raţionezi treci mai departe
atingi următoarea foaie
te opreşti
intens
privirea lunecă apoi mai departe
călătoreşte pe picioare de păianjen

ochii tăi făcuţi să privească-nlăuntru
mai mult decât în jur
să vadă dincolo - peste
oglinirea în mărime supranaturală

niciodată nu mi-a fost propria carte
mai aproape
niciodată nu am simţit astfel
teroarea de a fi citit

teroarea
de a fi