Lui Ernest

Aşa am să trimit poemul la tine
desculţ încărcat la refuz cu încuietoarea ruptă
după ce-a aşteptat în aeroport la Amsterdam
Frankfurt Budapesta Milano
după ce-a pipăit marginile continentului
aducând lopeţi de amintiri

zăpada zeilor prin aerul mai clar decât viaţa
acolo deasupra de Mont Blanc şi Groenlanda

întâlnind una câte una clipele tale
în acelaşi spaţiu alt timp
- poem controlat de vameşi de câini detectoare
poem făcându-şi drum cu înotătoarele
poem care-a înghiţit ruine de lagăre
din mai multe lumi
plankton peştişori fragezi
resturi de corăbii vikinge scufundate
ţăndările port-avionului dispărut la sfârşitul războiului

îţi trimit poemul însângerat de inginerii
sociale genetice financiare de fraze capcană
din care a scăpat sau poate nu a scăpat
şi cine vede nu cunoaşte
poem îndurerat pe termen lung
de cuvintele cu dublu sens moştenite din tată-n fiu
poem dulcissim ca o clipă iute zburătoare
sub teii solstiţiului
printre leii nimfele tritonii oraşului de la răscrucea
celuilalt secol
poem aruncându-şi umbra mereu schimbătoare
peste deşerturile muntoase din ţara ta
cu despletirea drumurilor ei bătute de om
de vreo douăzeci de mii de ani

poem care să prindă pe aripa-ntinsă
melancolia păsării din mlaştini oceanice
mireasma de fân cosit din New Hampshire

am să trimit acest poem fără de trup
cât să se destrame
între tine
şi cartea pe care o citeşti