(1930-1998)

Gândul vulpe

Îmi închipui pădurea miezului de noapte:
Mai este viu ceva
Pe lângă singurătatea ceasului
Și pagina albă pe care-mi mișc degetele.

Pe fereastră nu se vede nicio stea:
Ceva care e mai aproape
Deși cufundat în beznă
Pătrunde singurătatea:

Delicat și rece ca zăpada neagră
Un bot de vulpe atinge frunză, ram;
Doi ochi în mișcare, acum
Și iar, acum din nou, acum

Lasă urme clare în zăpadă
Printre pomi unde înceată obosită
Umbra lâncezește la un ciot și-n scobitura
Unei făpturi care-ndrăznește să treacă

Luminișul, un ochi,
Verdele se dilată și adâncește,
Strălucitor, concentrat
Urmându-și calea

Până ce brusc cu miros de vulpe cald ascuțit
Pătrunde în scorbura întunecată a capului.
Nicio stea la fereastră, ceasul merge,
Pagina e tipărită.