(1920-1970)

Strette (fragmente)

*
Petrecut
în incinta
cu urma de nedesprins:

iaba, scrisă despărțit. Pietrele, albe
de umbra tulpinilor:
nu mai citi – privește
nu mai privi – mergi!

Mergi, ora ta
nu are surori, tu ești
ești acasă. O roată, încet,
din sine se învârtește, spițele
urcă,
urcă pe câmp negricios, noaptea
nu are nevoie de stele, nicăieri
nu întreabă de tine.

*
Nicăieri
nu întreabă de tine –

Locul, unde zăcură, el are
un nume – nu are
niciunul. Nu acolo au zăcut. Ceva
stătea între ei. Ceva prin care
ei nu vedeau.

Nu vedeau, nu,
vorbeau despre
cuvinte. Niciunele
nu s-au trezit,
somnul
veni asupra lor.

*
Veni, veni. Și nicăieri
nu întreabă –

Eu sunt acela, eu,
eu am stat între voi, eram
deschis, eram
audibil, ticăiam spre voi, repirația voastră
asculta, eu
încă sunt, voi
dormiți.

*

Eu încă sunt –
Ani
ani, ani, degetul
pipăie în sus, încolo, pipăie
în jur:
cusăturile se simt, aici
se cască mult, aici
ruptura s-a lipit la loc – cine
a acoperit-o?

*
A acoperit-o
-- cine?