(1844-1889)

Primăvară

Nimic nu e mai frumos ca primăvara—
Când ierburi răsar îndelung mustoase rotind;
Ouăle de sturz par ceruri pe pământ și glasul
De sturz în ecou prin păduri ne clătește primenește
Auzul, ca fulgerări ne atinge cântarea lui;
Frunze, flori sticloase de prun pătrund
În albastrul ce coboară; albastru potopind
Cu bogăția sa; mieii aleargă, se avântă.
Ce-i luxurianța asta și bucuria?
Adierea pământului dulce care fu la început
În Eden.—Ia, soarbe totul, până nu pălește,
Până nu se-nnorează, Doamne, acrindu-se în păcat,
Inocența, clipa de mai la fete și băieți,
Alegerea Ta, fiu al fecioarei, câștigul de preț.