(1830-1886)

“Pășeam din Piatră în Piatră”

Pășeam din Piatră în Piatră
Cu prudență, încet
Stele deasupra Capului
În jurul Picioarelor Marea.

Nu știam, oare distanța rămasă
Va fi pasul meu final –
Asta-mi dădea mersul precar
Numit experiență de unii.

Măsor fiecare Durere ce văd
Cu ochi mijiţi, iscoditori -
Mă întreb, este egală cu-a mea -
Ori cântăreşte mai uşor.

Mă-ntreb, o poartă de mulţi ani -
Sau e abia la început -
Durerea mea nu ştiu de când este -
Dar simt că o am de demult -

Mă întreb - doare a trăi? -
Oare trebuie ei să încerce -
Şi dacă - ar avea de ales -
Asta n-ar însemna - să moară -

Observ că Unii - îndelung răbdători -
Înnoiesc într-un târziu surâsul -
O imitaţie a Luminii
Cu mai puţin combustibil -

Mă întreb când Anii se-adună -
Vreo Mie - peste suferinţa
Ce i-a lovit timpuriu - poate durata
Însăşi deveni Alinare -

Sau ei îşi urmează drumul îndureraţi
Prin Veacuri cu Nervii zvâcnind -
Iluminaţi în Durerea cea cuprinzătoarea -
Pusă-n balanţă cu Iubirea -

Cei în suferinţă - sunt mulţi mi s-a spus -
Şi din Cauze diverse -
Moartea - e una - vine o singură dată -
Doar ca să pecetluiască ochii -

E suferinţa din Sărăcie - de Frig -
E suferinţa numită "Disperare" -
Este Exilul din cercul Ochilor apropiaţi -
Din orizontul Aerului de Baştină -

Chiar dacă nu ghicesc întocmai
Ce fel e Durerea - am parte
De-o adâncă Mângâiere
Când petrec Calvarul -

Gândind la felurile de-a fi - ale Crucii -
La modurile de-a îndura -
Îmi imaginez, fascinată
Că unele - seamănă cu ale mele -