(1819 - 1892)

Păianjen tăcut, răbdător

L-am observat, un păianjen tăcut, răbdător, singur pe un mic promontoriu,
L-am văzut explorând întinderea vastă, goală,
Din el însuși lansa fir după fir după fir.
Încontinuu, grăbit, fără odihnă își desfășura firele.

Tu, suflet al meu, acolo unde te afli
Desprins, înconjurat de nemăsuratele spații oceane,
Meditezi fără-ncetare, îndrăznești, te avânți căutând sfere ce se leagă.
Până când se încheagă puntea de care ai nevoie, până când ancora ductilă ține,
Până ce firul pe care-l arunci se prinde undeva, oh, suflete al meu.