(1207 - 1273)

*

A fi uman e asemenea casei de oaspeți
Cu un nou venit în fiece dimineață.

Bucurie ori tristețe, răutate
Un moment de iluminare va sosi
Ca un musafir neașteptat.

Primește-ți oaspeții cu brațele deschise
Chiar dacă-s un munte de amărăciuni
Care-ți golesc cu forța
Casa de mobilă,
Tu poartă-te bine cu toți.
Poate că ei pregătesc locul
Pentru o bucurie nouă.

Gândul întunecat, răutatea, rușinea,
Tu să le-ntâmpini râzând,
Invită-le să intre.

Fii recunoscător că se arată, fiindcă
De dincolo ți-a fost fiecare trimis
Călăuză.

În românește de Ioana Ieronim,
după versiunea engleză de Coleman Barks și John Moyne