“Privește în inima ta și scrie”

Și există un timp al lucrurilor. După ce am folosit mai ales un fel de distanță, binoclu sau parbriz prin care să privesc lumea, eu însămi rămânând, pe cât posibil, invizibilă chiar și pentru mine (tot o iluzie, desigur), a venit și timpul privirii înlăuntru. Timpul de a accepta și a exprima emoția, pur și simplu. Fără distanță ironică neapărat, fără grija modelor. Pentru a înțelege. Eu cred în existență unei substanțe stabile, proprie omului dintotdeauna: care este un teren legitim al poeziei, al artei, în pofida oricăror negări estetice și atitudini de superioritate-la-zi. A fost mult mai important pentru mine să încerc să descifrez mișcarea personală a inimii-și-minții – lăsând cuvintele să capteze pe cât posibil aceste rezonanțe – decât să mă tem de spectrele influenței ori banalității. Dimpotrivă, aș zice: am utilizat orice mijloace expresive pentru a numi câte ceva din acea –realitate subiectivă. Așa am scris ciclul recent pe care l-am numit Tempo rubato, timpul furat, timpul poeziei, al subiectivității, al sentimentului. E destul de ciudat că această chemare de “look in thy heart and write”/ privește în inima ta și scrie, după faimoasele cuvinte al renascentistului Sir Philip Sidney, s-a petrecut pentru mine în limba engleză. Dincolo de ceea ce am spus despre circumstanțe ale comunicării prin poezie, trebuie să mărturisesc că scrisul în limbă străină mi-a dat, în plus, o senzație de libertate pe care poate n-aș fi avut-o în română. Este, poate, în asta un sens al libertății cum l-au avut cei ce cucereau teritorii necunoscute lor. Probabil că în propria mea limbă mi-ar fi fost mult mai greu să suspend scepticismul, să-mi asum riscul entuziasmului și naivității - și mult mai ușor să detectez terenul vechi sub aparența celui nou …

http://www.revista22.ro/bucurestiul-cultural-nr-109--poezie-scrisa-ntro-limba-straina-11615.html