(1795 - 1821)

Stea luminoasă, de-aş fi statornic aşa cum eşti tu -

Stea luminoasă, de-aş fi statornic aşa cum eşti tu -
Nu suspendat în solitară splendoare, de veghe
Noaptea, cu pleoape etern deschise,
Ermitul naturii, răbdător şi făr'de somn,
Peste ape călătoare ce-şi fac datoria sfântă
De-a purifica pe lume ţărmurile omeneşti,
Ori aţintindu-şi privirea la masca moale

A zăpezii proaspăt căzute în munţi, în mlaştini -
Nu - dar statornic să fiu, neschimbător,
Rezemat de pieptul în pârg al dragei mele
Să-i simt mişcarea lină suind, coborând,
Treaz mereu întru dulce neliniştea aceasta,
Să aud, încă s-aud respirarea iubitei, tandră,
Veşnic aşa să trăiesc- iar de nu, să leşin în moarte.