(1770-1943)

Cântec de soartă al lui Hyperion

Sus în lumină călătoriți
Pe podele moi, spirite fericite!
Scânteind aerul dumnezeiesc
Vă atinge ușor,
Ca degetele harpistei
Corzile sfinte.
Fără destin, precum sugarul
Dormind respitați, făpturi cerești;
Păstrat în candoarea
Mugurelui umil
Sufletul vă înflorește
La nesfârșit,
Ochii voștri sacri
Contemplă nemișcata
Eterna claritate.

Dar nouă ne e dat
Să n-avem loc de odihnă,
Se micșorează, alunecă
Oameni în suferință
Orbește din oră
În altă oră,
Ca apa căzând
De la o stâncă la alta
Fără oprire în necunoscut.